Fonduri de pensii: Ce este rata costurilor?

În cazul fondurilor de pensii private, legislația nu impune un indicator sintetic, care să ajute consumatorii să compare fondurile.  Administratorii prezintă în prospecte comisioanele pe care le percep, dar este dificil pentru un consumator neavizat să compare costurile între fonduri pe baza acestor informații.

Cu ajutorul comparatorului de pensii private dezvoltat de Finradar, costurile fondurilor pot fi însă comparate. Am introdus un indicator sintetic, denumit rata costurilor.

Afișăm acest indicator doar în cazul fondurilor de pensii facultative (Pilonul III). Am exclus fondurile de pensii obligatorii (Pilonul II), deoarece aici toate fondurile au aceleași comisioane, egale cu limita maximă permisă de lege. Deci, comparația comisioanelor este puțin relevantă în cazul Pilonului II.

Cum calculăm rata costurilor?

Rata costurilor se calculează comparând suma acumulată de participant în doua scenarii:
-    Un scenariu unde administratorul percepe comisioane de administrare
-    Un scenariu în care administratorul nu percepe niciun comision.

În ambele scenarii, folosim aceleași ipoteze cu privire la randamentul estimat al investițiilor, perioada de contribuție si valoarea contribuțiilor. Singurul aspect care diferă este comisionul de administrare, pentru a capta impactul său asupra sumei acumulate la fond.

Rata costurilor este calculată apoi ca diferență procentuală între sumele acumulate în cele două scenarii. Această metodologie este utilizată în diverse studii publicate de OECD cu privire la sistemele de pensii private.

Exemplu de calcul

Nu este nimic mai relevant decât exemplu concret pentru a înțelege mai bine acest indicator. În acest sens, vom lua un caz simplificat, cu următoarele ipoteze:

• Considerăm că perioada de contribuție la fond este de 5 ani și se depune o singură contribuție de 1.000 lei începutul perioadei
• Fondul investește sumele acumulate și obține un câștig de 10% în fiecare an.
• Administratorul reține la sfârșitul fiecărui an un comision de 3% din valoarea portofoliului de investiții.

Scenariul 1. Administratorul percepe comisioane

Randamentul fondului se calculează ca raport între câștigul net (cel care rămâne dupa plata comisioanelor) și soldul de la început de an.

Așa cum se observă, deși rentabilitatea investițiilor este de 10% pe an, randamentul fondului (cel de care beneficiază participanții) este de numai 6,7%. La sfârșitul perioadei, suma acumulată este de 1383 lei.

Scenariul 1. Fondul nu are comisioane de administrare

În acest scenariu, nu există comisioane, astfel că randamentul fondului este egal cu rentabilitatea investițiilor (10% pe an). Tot câștigul revine participanților la fond. La sfârșitul periodei, suma acumulată este de 1610 lei, cu 227 lei mai mult decât în cazul anterior.

Comparând suma acumulată în cele două scenarii, observăm că aceasta este cu 14% mai mică în scenariul când administratorul reține comisioane. Această valoare reprezintă rata costurilor, deoarece arată impactul comisioanelor asupra sumei acumulate la fond. Comisioanele te costă 14% din suma acumulată.

Prin urmare, cu cât un fond are o rata a costurilor mai mică, cu atât este mai atractiv pentru consumator, deoarece va ajunge să acumuleze o sumă mai mare la fond.

De ce sunt importante comisioanele fondurilor?

Comisioanele de administrare afectează suma acumulată la fond în două moduri:

• direct, prin faptul că ele se rețin din soldul acumulat la fond 
• indirect, prin faptul că sumele reținute sub formă de comisioane nu mai sunt investite și nu mai generează câștiguri pe viitor.

Ambele efecte sunt captate prin indicatorul rata costurilor.

În timp, impactul acestor comisioane este foarte puternic, chiar dacă valoarea lor procentuală pare nesemnificativă. De regulă, ele sunt prezentate în format lunar, cum ar fi un comision de 0,25% pe lună din activ (echivalentul a 3% pe an), astfel că pot să treacă neobservate de majoritatea consumatorilor.

Un fond cu costuri mari face ca majoritatea câștigurilor din investiții să fie consumate prin comisioane, iar participanții să aibă beneficii mai mici. 

Impactul comisioanelor se resimte mai accentuat în perioadele când investițiile generează pierderi. În acest caz, participanții suportă pierderea investițională, dar plătesc și comisioane de administrare. Activul personal este erodat simultan din două locuri.