Plata pensiilor private: reguli stricte sau flexibilitate?

Piața pensiilor private funcționează de ani buni fără să existe o lege privind plata pensiilor private, deși aceasta trebuie adoptată încă din iunie 2009 (la 3 ani de la intrarea în vigoare a legii privind fondurile de pensii facultative).

În acest context, plata sumelor acumulate la fondurile de pensii (Pilon II și III) s-a făcut inițial sub forma unei plăți unice a activului personal, iar ulterior s-a introdus și varianta unor plăți lunare eșalonate pe maxim 5 ani.

Cu o întârziere de 16 ani, ASF a pus în dezbatere publică un proiect de lege, care a ajuns foarte rapid pe masa guvernului pentru a fi aprobat. Interesul pentru acest proiect nu este legat de grija pentru participanți, având în vedere că 16 ani s-a bătut pasul pe loc. Aderarea României la OECD în 2026 impune existența unei astfel de legi, astfel că proiectul trebuie adoptată cât mai rapid. Din acest motiv, dezbaterea publică s-a făcut pe repede înainte.

ASF propune restricții la plata pensiilor

Proiectul inițiat de ASF propune introducerea unor restricții la modul în care banii acumulați la fondul de pensie vor putea fi plătiți. Participanții ar urma să aibă la dispoziție 2 opțiuni:

• Pensie viageră, care să fie plătită lunar pe toată durata vieții sau pe o perioadă agreată, în funcție de opțiunea participantului. De asemenea, s-a luat în calcul și o opțiune de pensie cu componentă de supraviețuitor (după decesul membrului, un procent din pensie să fie plătit beneficiarului desemnat).
• Pensie de tip retragere programată, caz în care perioada minimă de plată este de 10 ani. Valoarea minimă a unei plăți lunare este egală cu indemnizația socială pentru pensie (în prezent, de 1.258 lei) și se va actualiza în timp, o dată cu aceasta. Dacă suma acumulată la fond este insuficientă, plata pensiei se va face până la epuizarea fondurilor, cu respectarea sumei minime de plată.

Indiferent de planul ales, participanții au dreptul să retragă în momentul pensionării maxim 25% din suma acumulată la fiecare fond de pensie, la care au contribuit (Pilon II sau III).

De asemenea, fondurile acumulate la mai multe fonduri pot fi cumulate pentru a obține o singură pensie privată de la un furnizor ales.

Care sunt motivate restricțiile?

Principalul dezavantaj al acestui proiect este limitarea modului în care participanții pot utiliza activul personal. Nu mai este posibilă retragerea integrală a sumelor acumulate la fondul de pensie, iar planul de retragere programată limitează drastic opțiunile, prin impunerea unei perioade minime de 10 ani. 

Aceste restricții sunt introduse pe principiul că statul știe mai bine decât cetățeanul care sunt nevoile sale la pensie.

Pensia privată ar trebuie să suplimenteze pensia de stat, astfel încât să asigure venituri stabile pe întreaga perioadă de pensionare. Rolul restricțiilor este să evite cazurile când fondurile sunt irosite pe achiziții excentrice. 

Unii ar putea fi tentați să-și cumpere o mașină nouă, să-și repare casa sau să plece în vacanță cu banii din pensia privată, iar apoi s-ar întoarce către stat, cerând majorarea pensiilor publice deoarece nu au venituri suficiente. 

Proiectul nu ține cont de nevoile participanților

Principala problemă cu aceste restricții este că ele nu pot acomoda nevoile reale ale pensionarilor. Nevoile sunt diferite de la caz la caz. Pentru unii este poate mai important să încaseze întreaga suma într-o tranșă (mai ales dacă suma acumulată este una redusă), în timp ce pentru alții  - o perioadă de retragere programată de 3 sau 5 ani poate face mai mult sens.

O abordare mult mai atractivă ar fi ca legea să ofere participanților flexibilitate în alegerea modului în care doresc să-și retragă fondurile, astfel încât fiecare să aleagă varianta care se potrivește cel mai bine.

Un bun exemplu îl reprezintă Marea Britanie, care în 2015 a adoptat un pachet prin care a flexibilizat plata pensiilor private, oferind cetățenilor libertate deplină în retragerea fondurilor, prin 3 tipuri de opțiuni:

• Retragerea integrală a banilor
• Retrageri de bani în ritmul dorit (suma variabile sau fixe, la alegerea participantului)
• Pensii viagere.

Retragerea integrală este fără îndoială opțiunea cea mai riscantă – deoarece lasă pensionarul fără venit – motiv pentru care este descurajată prin măsuri fiscale în Marea Britanie. Doar 25% din suma retrasă în acest mod este neimpozabilă, diferența fiind taxată ca orice venit. 

Chiar și așa este important să permiți accesul la bani, deoarece pot fi cazuri când pensionarul are o nevoie reală de fonduri suplimentare. În plus, dacă suma acumulată este foarte mică, este mai util să folosești toți banii o dată decât să primești o indemnizație derizorie timp de 10 ani.

La 3 ani după introducerea modificărilor, autoritatea de supraveghere financiară (Financial Conduct Authority) a efectuat un studiu de impact pentru a măsura efectele. Iar rezultatele au arătat un comportament responsabil al populației:

• 55% dintre conturi au fost retrase integral. Însă, 88% dintre aceste conturi aveau sume acumulate reduse (sub echivalentul a 30.000 lire) și 94% dintre aceste persoane aveau alte surse de venit. În plus, jumătate dintre acești clienți nu au cheltuit banii, ci au transferat fondurile în alte produse de economisire sau investiții.
• Cererile pentru retrageri graduale au fost de 2 ori mai mari decât cele pentru rente viagere (anterior fiind permise doar rentele viagere). E bine de știut că întreaga reformă din Marea Britanie a fost generată de faptul că anuitățile pentru rentele viagere erau neatractive și ofereau beneficii slabe pentru participanți.

Foarte important, raportul menționează că nu există date care să susțină faptul că participanții și-au retras banii în mod iresponsabil, așa cum mulți comentatori avertizaseră înainte de adoptarea legii.

Cea mai importantă problemă semnalată în raport este nevoia de consiliere financiară a consumatorilor în luarea unei decizii, cum ar fi alegerea furnizorului, cum să investească sumele acumulate și în ce ritm să retragă banii. 

În concluzie, experiența din Marea Britanie arată că o abordare flexibilă a plății pensiei private este mult mai benefică. Statul ar trebui să lase cetățenii să decidă singuri cum să-și folosească banii de la fondul de pensie și să le ofere sprijinul necesar în planificarea financiară.